Apneea de somn provoacă pierderea în greutate. Tulburările de ritm cardiac asociate cu apneea obstructivă de somn

Mariana Floria1, C. Ambăruş2 Articol primit în data de 16 august Articol acceptat în data de 13 februarie Independenţei nr.

Se caracterizează prin obstrucţia intermitentă, parţială sau completă, a căilor respiratorii superioare, cu oprirea respiraţiei în timpul somnului şi consecinţe cardiovasculare, pulmonare, neurologice şi metabolice. Apneea obstructivă de somn creşte morbiditatea şi mortalitatea cardiovasculară fiind recunoscută drept un factor de risc.

Tulburările de ritm cardiac sunt comune la pacienţii cu apnee obstructivă de somn iar prevalenţa reală şi relevanţa lor clinică nu sunt încă pe deplin cunoscute.

Articolul prezintă principalele aritmii asociate cu apneea obstructivă de somn în conformitate cu datele cum să pierdeți greutatea burtă după naștere literatură. În prezent se fac eforturi pentru a identifica pacienţii care răspund cel mai bine la opţiunile terapeutice actuale şi de găsire a unor noi alternative apneea de somn provoacă pierderea în greutate tratament.

Tulburările de ritm cardiac asociate cu apneea obstructivă de somn

Cuvinte cheie: apneea de somn, aritmii cardiace Abstract: Obstructive sleep apnea is the most extreme variant of sleep disordered breathing. This is characterized by intermittent of partial or complete obstruction of the upper airway leading to cessation of breathing while asleep and also to cardiovascular, pulmonary, neurological and metabolical consequences.

There are increasing evidences that obstructive sleep apnea increases cardiovascular morbidity and mortality; being recognized as individual cardiovascular risk factor. Cardiac arrhythmias are common problems in patient with obstructive sleep apnea and the true prevalence and clinical relevance of cardiac arrhythmias remains to be determined.

This article presents the arrhythmias related to the obstructive sleep apnea conforming to the literature data. Nowadays substantial research efforts are made to identify those patients who will respond most favorably to certain treatment options and to develop alternative treatment methods.

În clinicile de somnologie se folosesc şi pentru evaluarea răspunsului la tratament. Un astfel de instrument este scala Epworth; un scor de minim 9 semnifică somnolenţă diurnă excesivă.

Apneea obstructivă în somn, una din cele mai comune boli respiratorii cronice Tulburările de somn trebuie recunoscute, diagnosticate şi tratate deoarece pot avea consecinţe grave psiho-comportamentale, cardiovasculare, metabolice, pot influenţa performanţele intelectuale şi relaţiile sociale. SAOS este recunoscut ca una din cele mai comune boli respiratorii cronice. Prin consecinţele pe care le are asupra organismului, pacientul cu SAOS necesită o abordare pluridisciplinară: pneumologie, neurologie, cardiologie, ORL, endocrinologie, psihiatrie, chirurgie bucomaxilo-facială.

Se vor lua în considerare situaţiile de somnolenţă excesivă şi nu doar de oboseală frecvent întâlnită la femei. În general pacienţii care suferă de AOS au simptome care trenează de luni sau ani de zile, mulţi dintre ei neconştientizând acest fapt.

Chestionare mai specifice de screening precum chestionarul Berlin urmăresc identificarea pacienţilor cu risc crescut, în practică având o utilitate scăzută prin numărul mare de cazuri fals negative sau fals pozitive. Dimensiunea gâtului este un parametru util de evaluare a obezităţii tronculare care se corelează semnificativ cu severitatea AOS; astfel cei care au peste 43 cm plus simptome specifice de AOS necesită teste de somnografie.

Tabelul 1. Hipoxemia sistemică şi hipercapnia, presiunea negativă intratoracică exagerată şi trezirile re­pe­tate din somn sunt mecanismele fiziopatologice pre­­dominante ce duc la efecte acute asupra aparatului car­diovascular. Pe termen lung apar şi efecte cronice prin dereglarea sistemului nervos autonom, activarea inflamaţiei şi a stresului oxidativ cu efect proaterogen, disfuncţie vasculo-endotelială, status procoagulant şi anomalii metabolice.

A fost propus chiar un nou termen, sindromul Z, care să includă pe lângă AOS, hipertensiunea arterială, obezitatea centrală, activitatea simpatică crescută, insulino-rezistenţa sau diabetul zaharat de tip 2, dislipidemia proaterogenă, statusul inflamator şi cel procoagulant crescut. Creşterea returului venos şi deci a presarcinii ventriculului drept asociată creşterii postsarcinii prin vasoconstricţia arterială pulmonară secundară hipoxiei din AOS duc la mişcarea paradoxală a septului interventricular în detrimentul umplerii ventriculului stâng şi a debitului cardiac.

În evoluţie vor apare şi progresa remodelarea cardiacă, hipertrofia ventriculară şi insuficienţă cardiacă. Efectele autonome se datorează stimulării de către hipoxie şi retenţia de bioxid de carbon a chemoreceptorilor centrali şi periferici a sistemului nervos autonom Figura 1.

De asemenea, apneea elimină inhibarea reflexă a sistemului nervos autonom indusă de receptorii de întindere pulmonari. Scăderea debitului cardiac şi consecutiv a tensiunii arteriale stimulează baroreceptorii sino-carotidieni şi implicit sistemul nervos autonom. Acelaşi efect îl au şi trezirile repetate din somn ce duc la diminuarea activităţii vagale nocturne.

Hipoxia intermitentă şi reoxigenarea post-apnee determină stres oxidativ, generează specii reactive de oxigen şi promovează inflamaţia. Speciile reactive de oxigen diminuă oxidul nitric şi scade vasodilataţia mediată endotelial favorizând apariţia hipertensiunii arteriale.

Apneea obstructivă în somn, una din cele mai comune boli respiratorii cronice

Totodată duc şi la producerea costume ajută la pierderea în greutate mediatori ai inflamaţiei TNFα, IL-6, IL-8, proteina C reactivă şi a unor molecule de adeziune celulară, E selectina şi CD15, consecinţa fiind lezarea endotelială şi promovarea aterogenezei inclusiv coronariană. Efec­tele aritmogene sunt induse de hipoxia intermitentă prin imbalanţa simpato-parasimpatică. Prezenţa şi complexitatea tahi şi bradiaritmiilor pot influenţa morbiditatea, mortalitatea şi calitatea vieţii la pacienţii cu AOS.

Un indice apnee-hipopnee de minim 30, ce traduce o formă severă de AOS, se asociază cu un risc crescut de deces inclusiv prin boală coronariană. Deşi mecanismul exact al aritmiilor cardiace asociate AOS nu este cunoscut, acesta ar putea fi acelaşi cu cel care o leagă de diferite afecţiuni cardiace. AOS determină colaps faringeal repetat în timpul somnului, desaturarea hemoglobinei, eforturi inspiratorii persistente împotriva unor căi respiratorii închise ce duc la trezire.

Aceste modificări induc o serie de răspunsuri autonome, hemodinamice, umorale şi neuroendocrine care produc alterări acute şi cronice ale funcţiilor cardiace.

Sindromul de apnee in somn pe intelesul tuturor Sindromul de apnee in somn pe intelesul tuturor Sindromul de apnee in somn explicat pe intelesul tuturor de dna Dr. Aflati cum apare sindromul de apnee in somn, care sunt simptomele, complicatiile, factorii de risc, cand trebuie sa consultati un medic, cum se pune diagnosticul si care sunt optiunile de tratament din urmatorul articol. Sindromul de apnee in somn este o tulburare a somnului suficient de severa, in care respiratia se intrerupe si se reia, repetitiv, pe parcursul somnului.

Nu se cunoaşte semnificaţia prognostică a acestor aritmii şi nici dacă tratamentul acestora sau a AOS are un impact semnificativ asupra morbidităţii şi mortalităţii cardiace. Figura 1. Efectele apneei obstructive de somn asupra componentelor sistemului nervos autonom şi efectele clinice determinate adaptată după [11].

Prevalenţa şi tipul aritmiilor cardiace în studiile de AOS Cea mai frecventă tulburare de ritm este aritmia sinusală sau variaţia ciclică a frecvenţei cardiace alternarea bradicardiei în perioada de apnee cu tahicardia de după reluarea respiraţiei fiind propusă ca predictor de diagnostic pozitiv al AOS având o sensibilitatea crescută dar o specificitate redusă.

Apneea de somn provoacă pierderea în greutate acestora la cei cu factori de risc pentru AOS bărbaţi de vârstă medie, obezitate, sforăit sau somnolenţă diurnă indică posibilitatea unei forme de AOS cel puţin moderată.

• Pierderea în greutate în lactație
• Sindromul de apnee obstructiva in somn (SAOS): cauze, diagnostic, riscuri si tratament | Bioclinica
• Exemple de declarații de pierdere în greutate
• Perioada prelungită și pierderea în greutate
• Tulburările de ritm cardiac asociate cu apneea obstructivă de somn |
• Однажды - с великой осторожностью - я побывал и в логове октопауков, но там дошел лишь до центрального зала с четырьмя разбегающимися тоннелями.
• Rețete ketogenice
• Некоторые прощались с грустью, но таких было на удивление мало.

Acesta are o prevalenţă semnificativ statistic mai mare la pacienţii cu FA decât la cei cu multiple alte afecţiuni cardiace cu risc înalt, existând deci o asociere clară între AOS şi FA. Pentru aceasta din urmă, riscul este de 2. Şi extrasistolele ventriculare izolate sau sistematizate şi TV nesusţinută sunt legate de AOS, fiind mult mai comune în prezenţa acestui sindrom chiar după ajustările pentru diabet, hipertensiune arterială, profil lipidic sau insuficienţa cardiacă.

Chiar dacă sunt încă incomplet cu­noscute, mecanismele posibil implicate în aritmiile aso­ciate cu AOS sunt: activare simpatică şi parasimpa­tică, inflamaţie sistemică şi dilatare atrială. AOS deter­mină desaturări repetate ale hemoglobinei, creşterea concomitentă a nivelului bioxidului de carbon în sângele arterial cu activare baroreflexă şi chemoreflexă şi sti­mularea sistemului nervos autonom simpatic. Eforturile ven­ti­latorii împotriva căilor respiratorii obstrucţionate determină variaţii presionale importante la nivelul pe­reţilor atriilor, modificări apneea de somn provoacă pierderea în greutate acute, activarea ca­nalelor sensibile la întindere şi iniţierea FA.

În timpul apneei, în fazele precoce sunt oscilaţii semnificative ale tonusului simpatic şi parasimpatic; hipoxia şi hipercapnia stimulează chemoreceptorii periferici şi centrali, cu activare neurală şi umorală simpatică şi vasoconstricţie periferică şi creşterea catecolaminelor.

Şi tonusul parasimpatic creşte în egală masură în perioadele de apnee.

În apariţia şi menţinerea FA sunt implicate ambele componente ale sistemului nervos autonom. Tonusul simpatic crescut poate sensibiliza canalele ionice activate de catecolamine iar cel vagal poate modifica proprietăţile de conducere ale cardiomiocitului atrial. Fluctuaţiile din activitatea sistemului nervos autonom asociate cu tonus bazal simpatic crescut crează condiţii de iniţiere şi persistenţă a tahiaritmiilor precum şi dificultăţi sau chiar eşec în controlul frecvenţei cardiace.

Tratamentul integrat al sindromului de apnee in somn: chirurgie bariatrica si ORL

Lărgirea atriului stâng creşte riscul de apariţie a FA. Pacienţii cu AOS sunt de obicei obezi, hipertensivi şi cu un volum sanguin crescut, toate acestea concurând la mărirea atriului stâng.

Independent de acestea, AOS determină creşterea volumului atrial.

• Cum pierzi greutatea cu zumba
• Sindromul de apnee in somn pe intelesul tuturor | Provita
• Moduri naturale de slăbire
• Roata ab pentru pierderea de grăsimi
• Sindromul de apnee in somn: diagnostic si tratament | geamuripantea.ro
• La pacientii care sforaie si au SAS stadiu mediu spre moderat se pot recomanda diverse aparate care repozitioneaza mandibula.
• Surfing pierderea în greutate
• Прошел еще месяц.

Există şi o disfuncţie diastolică la pacienţii cu această patologie. Gradul acesteia se corelează cu cel al desaturării în AOS.

Se creează aşadar un cerc vicios care duce nu doar la apariţia ci şi la perpetuarea şi persistenţa FA. Se recomandă identificarea precoce a factorilor de risc cardiovascular asociaţi AOS, în special căutarea sistematică a valorilor tensionale crescute la pacienţii cu forme severe ale acestui sindrom mai ales dacă se asociază cu obezitate.

În cazul bradiaritmiilor cu sistem cardiac de conducere normal, dacă nu există aritmii semnificative sau blocuri atrioventriculare în timpul perioadelor de apnee, atunci AOS se poate trata eficient cu CPAP şi nu este necesar implantul de pacemaker. Tratamentul cu CPAP este recomandat la pacienţii cu AOS cu simptome moderate sau severe; pentru cei cu simptomatologie minoră se indică doar dacă alte metode de tratament mai simple nu au funcţionat sau nu sunt adecvate scăderea în greutate, îmbunătăţirea igienei somnului şi dispozitive de avansare a mandibulei, deşi până în prezent există puţine dovezi care sprijină aceste abordări terapeutice.

Intervenţiile chirurgicale în sfera ORL implică amigdalectomia în cazul unor amigdale foarte mari. Uvulo-palato-faringoplastia nu este susţinută de dovezi de ameliorare a sforăitului sau a AOS şi de aceea este mai puţin utilizată.

Chirurgia bariatrică se pare că poate fi o metodă importantă de tratament, atunci când este accesibilă. Acest lucru nu s-a confirmat însă ulterior. În prezent, sunt în studiu perspectivele acestei noi metode, ale cărei mecanisme încă nu se cunosc.

Totuşi compararea terapiei prin CPAP cu cea prin stimulare atrială a evidenţiat efectul benefic al CPAP asupra severităţii AOS apneea de somn provoacă pierderea în greutate absenţa vreunei eficienţe a stimulării atriale la 24 de ore şi la o lună, într-un studiu mic, prospectiv Astfel, stimularea atrială permanentă la pacienţii cu AOS, forme moderate până la severe, se pare că nu este justificată, deoarece nu îmbunătăţeşte manifestările respiratorii din AOS.

Excepţie fac apneea de somn provoacă pierderea în greutate situaţii particulare precum pacienţii cu insuficienţă cardiacă şi AOS, în care stimularea atrială rapidă ar putea avea un efect mediu asupra evenimentelor respiratorii Oricum această metodă nu reprezintă încă o indicaţie terapeutică în AOS. CONCLUZII Apneea obstructivă de somn este considerată o afecţiu­ne sistemică strâns legată de obezitate sau chiar un fac­tor de risc independent care duce la creşterea morbi-mortalităţii cardiovasculare.

Se asociază atât cu bradi­aritmii cât şi tahiaritmii.

Sindromul de apnee in somn pe intelesul tuturor

Până în prezent nu există o sca­lă de cuantificare a riscului de aritmii la pacienţii cu apnee obstructivă de somn şi nici nu se cunosc impli­caţiile prognostice ale acestora. De aceea problema arit­miilor cardiace asociate apneei obstructive de somn ră­mâne o cale deschisă cercetării medicale.

Conflict de interese: niciunul.